Lebăda neagră (3)

M-am plâns lui Dumnezeu cu Dumnezeu de față. Doamne, dar de ce m-ai făcut așa cum sunt? Iar El, împăunat și plin de aere cocoșești m-a privit pe sub pleopele duble și m-a întrebat, Adik cum? Neagră? Da. Adik de ce te-am zămislit neagră k fundul ceaunului? Da, i-am răspuns etalându-mi smolaticu-mi suflet penesc. Adică de ce din toate culorile lumii tu taman p-asta ai ales-o pentru mine? Auz' păsărică, bagă-ți ciocul în pământ. Constrastele sunt cacaoa vieții. Ș-apoi aveau nevoie și lebedele de căldărarii lor.

(500)