Sub apă (3)

Făceam compresii în speranța că își va reveni, dar o apăsare mai brutală m-a făcut să aud un pocnet. M-am oprit. Am simțit un iz de metan. Am fugit. Și bine am făcut, fiindcă în urma mea casa în care mi-am petrecut ultimii 30 de ani a explodat. Tata a încercat să își ia zilele în piscina interioară. A luat și un pumn de pastile în speranța că se va îneca. Nu am luat în calcul aragazul pe care tata îl lăsase pornit. Nu am reușit să-l găsesc la timp ca data trecută când a vrut să se spânzure. Durerea se scufundase.

(500)