Lebăda neagră

Iubito, iartă-mă că îți mărturisesc așa direct și fără ocolișuri, dar azi am întâlnit una dintre cele mai frumoase, delicate, drăgălașe și mai splendide femei. Avea un chip divin, o alură diafană, ca o pasăre grațioasă își mișca picioarele ei micuțe, dar ferme. O feerie de femeie. Neagră-n păru-i și brunetă-n privire, exact ca tine. Vrei să o vezi? I-am făcut poză. Da, dragule. Dar vreau să-mi promiți ceva, că după ce eu mor te vei căsători cu ea. Iar bărbatul scoase o oglindă și i-o puse în față femeii bolnave.

(500)