Patru frați (2)

Pe bancheta din spate o mână strângea firmituri. Doar sforăitul celui mic se lua la trântă cu chirăitul unei bufnițe, amintindu-le de noaptea mult prea umedă, de senzația de vomă, de faptul că sunt singuri într-o pădure. Pour moi? Merci. Iar pumnul de rămășițe de pâine e înghițit de cel mijlociu cu voracitatea unui tânăr subnutrit. Laisse moi aussi, se auzi vocea tubată a unei fete ce putea trece drept frate geamăn pentru cel mai mare dintre ei, care conducea cu viteză printre crengile uscate. Casa ardea în urmă.

(500)

Pictură: I.A.