O zi în imaginația lui Piersic (3)

Copil fiind imaginații cutreieram, d-am rămas blocat o zi întreagă într-un loc cu întunecimi baroce. Totul era șubred, bântuia o atmosferă apăsătoare de regrete. Am găsit un pumn de semințe sub un scrin îngălbenit. Le-am mâncat. M-am uitat printr-o fereastră cu sticla sfărâmată, în jur erau doar clădiri abandonate din care curgea rugină uscată, prin asfaltul crăpat o floare neagră se ițea și peste tot domnea o tăcere sfredelitoare. Mi-a fost frică să fac vreun pas în plus, dacă se năruia totul.

(500)

Pictură: I.A.