Unora le place prazul (2)

Tăcere de mormânt. Cum îl scoteam, cum îl aruncam în camion, așa plin de pământ și volbură. În afară de sunetul de scos și aruncat, nici măcar greierii nu aveau glas. Trebuia să ai îndemânare, nu oricine putea asta. Mai ales pe beznă. Bine, tot pe beznă am primit și măciuca aia în cap de la proprietar, când ne-au prins la furat. În afară de gustul de sânge, pe care îl tot ștergeam de pe față în timp ce alergam, mai simțeam dulceața prazului combinat cu sarea lutului umed. Uneori merită să mori. 

(500)

Pictură: I.A.