O noapte imposibil de uitat (3)

Stăm ca șprotul înghesuiți în măruntaiele calului ăsta de lemn. E un năduf greu de suportat. Și unde mai pui că ultima masă a fost fasole frecată. Nu trebuia să mănânc doua porții. Dar aia e, le dau fâsâite când or mai trece ăștia chercheliți și mă prefac că nu e de la mine. Dau vina pe Athlon că ș-așa e gras. Oare de ce o mai venit și el? Ocupă și două locuri și mare brânză nu va face. Ah, brânză cu orz trebuia să mănânc. Mâine dimineață la acratimas, după ce-i hăcuim p-ăștia, bag un pește afumat. Mmm, ce deliciu.

(500)

Pictură: I.A.