La Paștele cailor (2)

Ținându-l de păr, îl izbi cu capul de marginea mesei de unde era legat cu cătușele. Sângele țâșnea, dar furia nu se oprea. Zi, mă, nenorocitule, unde ai îngropat-o? Și o nouă avalanșă de lovituri îl obligă să îngaime, Am să vă zic, am să vă zic. Când?, întrebă polițistul a cărui fiică fusese ucisă. La paștele cailor, râse criminalul cu fața tumefiată și scuipă un dinte crăpat chiar la piciorul mesei. Colegii l-au chinuit până dimineață când au primit mărturisirea. Fata era îngropată chiar sub secția de poliție.

(500)

Pictură: I.A.