Un fel de portocaliu (6)

Rămânând lipit și încremenit de peretele de lemn uscat al cabanei în flăcări, trupul viguros începu să se zvârcolească ca o năframă zdrențuită, apoi să-și lepede straiele sfâșiate. Sătenii urlau cu furcile și torțele îndreptate spre vâlvătaia răcoroasă. Luna însângerată cu un fel de portocaliu se ivi de după întunericul norilor, iar în el renăscu adevărata fire vârcolească. Bătrânul morar țâșni pe fereastră, lăsând în urmă gurile cască și șiroaiele de sânge să se amestece cu omătul proaspăt zdrobit de gheare.

(500)