Opt punct zero (2)

Hoarde de mirosuri de mâncăruri și vomă bâjbăiau, apoi se prelingeau, înmulțindu-se în nasul cârn al spițerului, în timp ce târâia pe sub streșinile ruginite ale caselor umbrite de frunzele unor stejari viguroși, trupul secționat al unui prunc lepădat de o mamă mult prea crudă. Hodorogirea țestei scalpate, lovită mereu de vreo piatră, nu interesa pe nimeni, toți erau absorbiți de Noaptea Învierii. Ajuns acasă, azvârli ciozvârta de carne, nu înainte de a-i scrijeli pe dosul urechii un infint întors terminat nul.

(500)