Forever alone

Cu fața asta creponată de celenterată sunt mereu tulburat de inadvertența dintre cel care sunt în ochii celorlalți și cel ce sunt cu adevărat. Baliverne de mizantrop, agorafob și antisocial, poate de asta sunt și antipatic. E destul de târziu să mai fiu observat pe marginea acoperișului. Cât de crudă e singurătate văzută de măruntaiele împrăștiate pe caldarâm după ce te izbești de ciment. Zbaterea aia scurtă, gemută a vieții în tine întregește tabloul gurilor cască și al blițurilor de telefoane.

(500)