Forever alone (3)

Dragilor, eu azi, mâine dispar și nu aș vrea să duc în pământ durerea ce mă apasă de atâta timp. Singurătatea. Noi nu suntem o familie. Suntem niște distruși, niște deșeuri toxice disfuncționale. Știu, m-ați invidiat pentru felul în care am trăit, departe de lumea dezlănțuită, pe această insulă virgină, ca un pustnic în chilia lui. Dar voi nu existați și nici nu ați existat vreodată. Sunteți doar în mintea mea. Ce vreau să zic? A sosit timpul să mă vindec puțin. Așa că moartea e antidotul. Viața e otrava.

(500)