Poeme deșertice

1. Sfaturi de orb

Mi-a zis măicuța când m-a lepădat în lume 

Că oamenii sunt diferiți, dar răi

Că soarta se va ține doar de glume

Și să nu mă înhait cu nătărăi.

Că sângele apă se va face 

Când interesul e acoperit.

Că voi avea când mintea tace

Zile de fericire și iubit.

Să nu mă uit în puțul gurii,

Al lumii vechi și sfânt obol, 

Că lumea te bârfește cu lancea urii

Și când ți-e bine și când ești în formol.

Nu vreau la groapa mea pe nimeni 

Că lupii își vor da cojocul jos

Și se vor ospăta hulpav asemeni 

Unor hiene ce crempoțesc un os.

Am fost iubit. Ah, ce-i iubirea?

Un sentiment fricos de datorie.

De care m-am lipit cu dulce fierea

Aplauzelor din ipocrizie.

Că omul asemeni mie 

Atât de rar îl voi găsi 

Chiar de voi răscoli întreaga glie

Însăși viața o voi irosi.

2. Noepoezie 

This is not a poezia 

It's more like an erezia

E pentru lume o anchor

When you have a litghning dor.

Iubirea e-mbracată-n mail 

Și se târăște ca un snail

Mărșăluiește doar in boots

On the world dulce gărduț

Ce-nconjoară our Heart

When our head it's very spart.

Think cu creierul cel nou 

De burghez fashion in row

Când you love every fetiță

What appears on the străduță.

But be careful with the vârsta

It is possible to wear streak vesta.

Și să te trezești in prison

Where will you receive baston.

Dragostea it's not for you

Otherwise you end up sicriu.

3. Ăst cuvânt 

Ne punem cruci pe umăr, sperând la izbăvire. 

Închidem uși în nas la cei ce cer iubire. 

Ne punem în viteză lentoarea unei măști, 

Doar să fim parte din numeroase găști,

Peste un chip brăzdat de milă și mâhnire,

Vrând să părem scăldați în dulcea fericire.

Nu știm și nu cunoaștem clepsidra timpului,

 Când vom da socoteala expirării trupului, 

Sunt unii ce își cer întoarcerea-n pământ 

Eu vreau să n-am uitare, măcar în ăst cuvânt.