Anticariat 2

Stăteam amândoi tăcuți pe pragul falimentului personal, cu un război ce distrusese totul, lângă o sobă în care ardea doar un lemn și nimic nu ne mai putea mișca. Era un ger ce năpârlea și caracterul omului cult, darămite al unui anticar și calfei sale. Prin dârdâiturile frigului am fost amândoi de acord să începem să ne încălzim punând pe foc romanele de dragoste și de politică, fiindcă oricum nu ziceau mare lucru, dar când am ajuns la clasici, frigul deja ne zugrăvea pe chipuri rețineri criminale.

(500)