Jurnal, ziua 256 *3

 

Sunt un suflet omenesc văduvit de dorință, schilodit, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte. O moarte care se apropie cu repeziciune. O floare de mătrăgună îmi crește în piept, întinzându-și rădăcinile pline de praf înveninat prin tot corpul. Medicul mi-a anunțat sădirea în glie peste alte 109 zile. Fără suferință îmi va fi trecerea, doar că morfina nu alină drumul ăsta anevoios. J., sunt zile în care cu greu îți scriu, fiindcă sărutarea dulce amăruie a neființei ce se zbate frenetic în mine mă roade.

(500)

Pictură: A.I.