O ușă întredeschisă 6

 

Miasma de sânge rânced se strecurase ca un firicel de fum de țigară din pivnița în care locuia. Un scheunat de cățeluș îi erau cuvintele sleite de puterea salvării. Și-a rugat mama, ce venea cu o prăjitură, să verifice prin crăpătura intrării, dacă nu cumva e cineva. Ea s-a uitat prin deschizătura beznei de afară și o voce i-a șoptit, Mami, de ce nu mă lași să intru în casă? Nu pot să înghit și nu pot să respir. Dacă ştiam că o să mă simt atât de rău acolo sub pământ, nu mai mâncam prăjitură ta.

(500)

Pictură: Anton Semenov