O ușa întredeschisă

 

Am cosmosul între fălci, mergând îmi uit mersul pe nisipul zaharos al timpului petrecut cu tine, cea care îmi zaci dincolo de ieșirea din criza vârstei senectuții, iar prin deschizătura firavă, îți aud tocurile surdinii ce îmi fredonează o adiere de prezent melancolic. Nu te cunosc, deși îți știu ale tale toate, vrăjiții iriși maritimi cu a ta himeră inimă ce bate dincolo de închisoarea unei dragoste platonice. Uneori mă furișez cu gândul peste trupul tău, diafană zbatere de plăceri neîncercate.

(500)

Pictură: Anton Semenov