Floarea-soarelui

Am descoperit în tarlaua cultivată o mână. La câțiva pași o altă mâna. Doi ochi, un picior, o ureche. Întregul hotar era împânzit de măruntaie și părți ale unui întreg. Le-am adunat, ca într-un puzzle le-am cusut, atașat și modificat până am realizat ce am creat. Era Dumnezeul meu împrăștiat, neglijându-și ființa, abandonându-și credința că cineva va mai crede în el. L-am hrănit, l-am spălat și de îndată ce l-am pus pe picioare, dărâmându-mi viitorul, m-a luminat. M-a pus să îi prășesc răsărita.

(500)