Floarea-soarelui (2)

August. Bătutul răsăritei. Eu pe o baniță, măciuca în mână, bat de zor o pălărie. Sar semințe. Vine la mine o doamnă și îmi face ochi dulci. Eu o privesc cu amar. Nu e vreun joc de cuvinte, chiar așa o priveam, cu amar, fiindcă aveam ochii injectați de vinișoare sparte, am avut conjunctivită și mi-am pus picături. Doamna se uită la mine, îmi zâmbește floral și-mi zice, Hai cu mine după stog. Eu niciodată n-am mai simțit o scârbă ca aia. Dar m-am dus. Că era pauza de masă și n-aveam de'ale gurii.

(500)