Floarea-soarelui (3)

Îl luase la ocazie. Îl văzuse așa năpăstuit, îmbrăcat în zdrențe, cu picioarele goale și murdare. L-a întrebat unde merge. El a răspuns. Apoi tăcerea s-a topit. Roțile molfăiau asfaltul. De unde vii?, a întrebat șoferița amabilă. Am fost închis pentru crimă, incendiere și lovire. Dar am evadat. Groaza cuprinsese întregul trup ce tremura. Nu-ți fie teamă, a șoptit bărbatul. Ăia erau oameni răi. Tu nu ești. Frână. Picioare alergând pe câmp. Flori căzute în bernă. Soarele apunea după nori sângerii.

(500)