Un cuplu ciudat

 

Sunt un umil ucigaș de cuvinte, analfabet și agramat, având o relație instabilă cu moartea. Eu îi jertfesc cuvintele, iar ea îmi ocolește camera de spital în care zac. Nu-mi pot imagina secunda de după nimicul ce mi se va așterne înaintea mea. Parcă disting muzica tărșâită a coasei ei amenințătoare și deodată mi se pare totul nefamiliar. Și că imaginea Fricii fără obiect mi se cuibărește în sufletul strivit, că implacabilul vine și că aparțin naturii și nu am o altă soartă decât anonimatul ei.

(500)

Pictură: Anton Semenov