Pacientul 022385 **

 

Prezent, se auzi din gurița plăpândă ca o nimfă de libelulă a fetiței ce se frământa pe cele două cârje de lemn găurite de carii hulpave, apoi se îmbracă în cămașa de noapte și se întinse pe rogojina umedă. În noaptea asta trebuie să doarmă iepurește ca nu cumva her Gruben să vină și să o ia. De două săptămâni e în clădirea roșie. Câtă frică poate suporta inimioara asta firavă cât un pumnic de gâză și cât de crud trebuie să fie Dumnezeul ei să o lase să plângă, fără să-i șteargă râul de lacrimi?

(500)

Pictură: Anton Semenov