Aveți și pe roz 4

În grota umedă pășise pustnicul cu sufletul zdrelit de netihnă. Cu buzele brăzdate de arșița poftei se apropie de marginea lemnoasă a patului din bezna nefericirii de a exista și își întinse oasele nisipoase întru rugăciune. Durerea îi croșetase arsura singurătății, moartea familiei îl împinse spre Golgota abandonului. Îi era foame. O fetiță intră și vru să-i dea la schimb mâncare pentru împletiturile ce le făcea din ramuri și tulpini de flori. Vocea, balsamic cânt, îl întreabă, aveți și pe ioz?

(500)

Pictură: Anton Semenov