Mâhnirea zilei

 

Când nu ascultă părinții de copii, fuge în miez de noapte luna, se sperie și frica de nebuni și lebăda se ghemuiește într-un colț de pergament. 

Părinții n-ar trebui să chefuiască până pică asfaltul în nori și lătratul se ține în lanț de câine sau să consume neaua florilor până stelele se țin de drum și noaptea se împiedică-n ziuă, fiindcă copiii trebuie să meargă la muncă și cu sudoarea palmelor să strângă gunoaiele ce se spală la umbra fulgerelor pentru un codru de pâine. 

Se chinuie copilul să-l crească pe părinte, dar vremea creșterii s-a scurs.

Pictură: Goya