La mare, la soare

 

Să cânte muzica, Jesh! Nu-mi pot mișca picioarele ce mi-au devenit lut mânios, odată cu venirea ta. Eu și Jesh semănăm ca două particule metalice încărcate cu energie care converg mereu una spre cealaltă, dar nu se ating niciodată. Briza maritimă îmi umezește privirea și îmi molfăie fiecare cuvânt toropit de astrul diurn tutelar. Ne ațintim ocheade scurte unul pe pupila verde coral a celuilalt, dar nimic nu se petrece cu ochiul liber, de parcă câmpul vizual se împarte în strabismul existențial.

(500)

Pictură: George Condo