Mâhnirea zilei

Zidim pământuri și-am uitat de cer. 

Omul la început a fost trudit din lut, legat de instinctiva lui teluricitate, înhămat la jugul paradisiac, fără habar de rău sau bine, cocoțat acolo sus în aburindă fericire.

Dar a venit ziua dezlegării, a poftei și a aflatului de neaflat și omul a fugit ca și scăpat din lanț, nemaivăzându-se pe sine și nici pe cel pe lângă care alerga. 

A căzut cu josul în sus, s-a lipit de orgoliu și de atunci nu s-a mai uitat la cer, construindu-și temple de humă!