Poemele regresiunii
1. Întrebând cadavericul pământ Dacă mori mereu spre a te naște, Strivit într-ale scândurilor mormânt, Din ce adânc morbid te trage Suflarea muribundă, cadaverice pământ? - Speranțe moarte, râvne, dorințe Ce ascund doruri, ziceri nenăscute În carcera sufletului rotund Se strălucesc tăcute și mor într-un cuvânt. Fluid sicriu! Cadavru câtor vise Te leagănă o lacrimă și mori. Doar cât scânteie negrele abise Prin bezna cărnii, coșciuge căzător. Nu vă iubesc, o lâncede cleștare În care duhul faptei n-a premers, Dar știu adâncă bucurie în care Cu ochii în lacrimi guști din viermii verzi. 8.02.2003 2. Manipulare Ies și mă uit prin capacul stiloului Și văd cadavre descompuse Și în jurul lor, clădit...
