Grijă de moarte

Doamne, sper că totu-i bine 

și că nu s-a întâmplat nimic cu Tine. 

Dacă ești în concediu medical 

îmi doresc să mai ai prezent semnul vital, 

Cuvântul, care ne aduce aminte

Că Tu ne ești unic părinte. 

Dar dacă ai murit, cumva 

Înțeleg de ce e lumea așa. 

O umilă curiozitate himeră, 

Născută dintr-o inimă efemeră, 

Oare nu puteai să găsești un moștenitor

Să nu bage arme în tron? 

Că râul de cerneală roșie se scurge 

De pe tăpșanul vieții care fuge 

Să semneaze un tratat de drept uman 

Ca să trăim sclavi ai morții ban. 

Oare Fiul tău nu mai vine? 

Sfântul Duh nu mai e în Tine? 

Oare răzvrătitul pe pământ s-a înfățișat 

Și în lideri de moarte s-a întrupat? 

Oare Raiul zace-n resturi de gunoi? 

Că așa se explică murdăria dintre noi. 

Oare eram mai bine când eram doi 

Și nu cunoașteam că suntem goi? 

Oare îți voi găsi al Tău cuvânt 

Să fac lumină pe Pământ? 

Întreb și eu, că nu mai am stare

Să mă zvârcolesc în bezna atotcuprinzătoare.