Distanța de la mine la mine (3)

 

O liniște fără epitete în Rovinariul anului 2024. O mamă alină plânsul cu sughițuri al fiicei ei. Înțelege c-așa a vrut destinul, să cadă tătână-tu în puțul ăla. O îmbrățișează ca și cum ar fi fost ultima dată. Fata își șterge sângele de pe frunte și praful huilei de pe haine și iese din liftul ruginit. În depărtare terenul plin de explozibil îngropat. Oare, mamă, o să reușim să ajungem acasă? Soarele apune, ele privesc norul cenușiu ce se ridică peste valea pustiită. În aer miros de carne arsă.

(500)