Copiuțe

Eu am avut mulți dumnezei, pe unii i-am aruncat la gunoi, unii stau spânzurați prin cabane uitate, alții sunt la muzeu. Dumnezoaica ei de viață. Nimic nu îmi iese. Uite și lumea asta o să se sfârșească și nimeni nu își va mai aminti de mine. Eu zac neatins de bine printre acești oameni de hârtie trași la indigo-ul societății. Toți faceți totul la fel. Vă nașteți, creșteți și îmbătrâniți la fel, dar vă și educați, munciți și îngropați identic. Doar eu încerc altceva. Și mă mai mir că sunt obosit?

(500)