Nocturn

Picăturile întărite l-au condus spre ușa hambarului. Închis. Printre scânduri lumina lanternei răzbătea cu pulsațiile morții bacteriilor. Luna dormita sub niște nori smolatici. Beznă. Pășește cu grijă, molfăind firele de iarbă cu tălpile desculțe. Sunet de chirăit chircit într-un țipăt de bebeluș ce plânge. Pupile dilatate. Anacuzie. Un zglobiu râs de fată, ce descoperă fericirea unui sărut, se prelinge dinspre hambarul întunecat. După opt lovituri lemnul cedează. Un tată își îmbrățișează fiica.

(500)

Pictură: I.A.