Cuțu-cuțu (2)

Urăsc animalele alea băloase care hămăie mereu, tulburate parcă de orice gest, contrariate de orice noutate ivită în câmpul lor vizual. Aceleași scârbe, pigmentate pe botul lor ruginit cu iritare din varii motive, care te urmăresc de la ferestre mânjite de praful unor ochi împăienjeniți de invidie, aroganță și groază. Lepădături ale creației pregătite mereu să se vaite dacă le opui rezistență și care la propria lor înmormântare au pregătit totul în cușca lor. Ah, câinii? Ăia sunt prietenii mei. 

(500)

Pictură: I.A.