A fost niciodată (2)

Am un suflet gras, slinos, mi se scurg emoțiile ca slănina topită. Șuncile iubirii, compasiunii și a bunătății dau pe dinafară peste cureaua normelor sociale. Mă smiorcăi când mi se interzice să îmi exprim sentimentele. Nu mă pot liniști când realizez că mintea îmi este macră, slăbită de înțelegere și lipsită de oasele unei morale eminamente eterice. Unde mai pui că nu poate nimeni să-mi intre în voie. Mereu mă învelesc într-o aură simandicoasă de decență ipocrită. Bine, asta dacă aș fi existat.

(500)

Pictură: I.A.