Albina

(după fapte reale)

 - Ce știi să faci? 

 - Tot ce mă învățați. 

 - Bine, dar ce știi să faci? 

 - N-auzi, să fie papagal. N-ai niște semințe.

 - Mă scuzați, dar de ce acest limbaj? 

 - Hopa, are glas. 

 - Da, am. Cu el v-am răspuns la întrebări.

 - Totuși ce știi să faci?

 - Orice îmi veți cere să fac în timpul lucrului, pot să învăț, să excelez.

 - Înțeleg. Să cânți, știi? 

 - Dacă trebuie, da. 

 - Ai voce? 

 - Nu înțeleg întrebarea. 

 - Ia, uite, e papagal cu cheiță. 

 - Vă rog să păstrăm un ton respectuos. Că nici eu nu v-am făcut muscă. 

 - Ce? De ce? 

 - Fiindcă vă tot băgați în seamă ca musca în c... 

 - Cum îți permiți? Știi cine sunt io? EU SUNT REGIZORUL. Ieși afară. 

Evident că am ieșit. 

Ei sunt zei, noi doar niște albinuțe. 

Să muncim, să nu crâcnim și să executăm fără să gândim, visul oricărui regizor.

Departe de mine dorința de a semnaliza evidentul. 

Se vând kituri de artiști începători, dar de bun simț și respect în breaslă, nu. 

De multe ori ne simțim striviți de elocința și grandilocvența orgoliilor lor. 

Ce știu eu să fac? 

Dar ei? 

Cu ce mă cuceresc ei pe mine?