Dragostea din trei

în trei ani se disipă precum granulele de nisip în clepsidra poeților milenari. Adică cum? Se scurge ca maglavaisul pe marginea găleții de ciment, ca smegma pe cearșafurile bordelurilor din Vaslui, ca borhotul sufletului după o iubire decedată de o supradoză de mimare, ca saliva tuberculoasă pe cămașa scrobită, ca sângele tâșnind din arcada lovită de un soț îmbătat cu nectarul durerii, ca baba reumatică la zebră, ca ficțiunea asta mediocră printre giuvaierele lexicale ale adevăraților scriitori.

(500)