Străina (2)

Norii înfulecau razele soarelui, adulmecând cenușiul înserării. Colbul, ce se ridica în urma picioarelor biciuite de alergătura spaimei de a nu fi prinsă, îi acoperea silueta. Genele false-i atârnau peste verdele pupilelor umectate de durere. Pumnii unui pește sunt o amintire veșnică. Ușa secției de poliție se trânti, fisurând geamul. Vă rog să mă ajutați, zise chipul tumefiat. Mergeți prima dată la toaletă și spălați-vă, zise vocea plictisită care nici nu se sinchisi s-o privească. O nouă fila în dosarul Jeny Doe.

(500)