Aprinde lumina (2)

Fluctuația scheletică a sufletului meu e estimată pe scara zilelor albastre. Întotdeauna am nostalgia cuvintelor pe care nu le-am rostit. De aceea râd mereu cu poftă la orice balivernă ivită în orizontu-mi limitat de muritor, fiindcă sunt convins că nu voi egala râsul isteric al acelui electrician care îmi va tăia lumina încurcatei mele existențe. Nu sufăr voit de vreo anxietate, ci sunt mereu tulburat de minciuna în care trăiesc. Eu trăiesc, dar nu e viața mea. Eu scriu, dar nimeni nu citește pentru a fi iluminat.

(500)

Pictură: I.A.