Lipsă la Apocalipsă

Cei trei dulăi sfâșiau din carnea viermuită ca și cum ar fi fost proaspătă. Muștele deși roiau nu apucau să se așeze pe hoitul lânceziu din cauza hămesirii celor trei fiare. Când au ajuns cei patru călăreți, oasele mai aminteau că au fost cândva cărnoase și înveșmăntate. Iar întreg câmpul era presărat cu tablouri ale evanescenței, copitele sfârtecau țestele golite. Poftim. Iar am ajuns pe final. V-am spus eu să nu vă machiați, dar voi că nu, că-i Apocalipsă, Apocalipsă. Poftim, acum am ratat-o. 

(500)

Pictură: I.A.