Legea lui Murphy

e cea a uitării. Încă îi simt mirosul frunții, când o sărutam de noapte bună, îi simt încă degetele rozalii pe obrazul meu abraziv, neras, îi aud încă după atâția ani șoapta suavă în ureche, spunându-mi să nu uit să iau o altă butelie, că asta se termină. Dar nu a fost așa. În ziua aceea făcusem pana uitucului, n-am pus benzină, așa că am luat butelia în spinare și mergând pe jos, am pornit spre casă. Când am ajuns casa încă ardea. Pompierii mi-au zis că bătrâna mea mamă lăsase aragazul deschis.

(500)

Pictură: I.A.