Legea lui Murphy (2)

De pe fiecare fereastră se ivea o duhoare de muțenie și mâhnire. Ulițele pe vremuri vesele și gălăgioase erau acum goale de când noul ministru al Hărții Faciale introduse recomandarea sub auspiciile obligativității. Nimeni nu mai avea voie să comunice decât telepatic. Iar eu cum sunt un guraliv, hărpareț de lexice și sufăr de limbuție am fost primul exilat. Au mai existat și alții, incontinenți vocali, dar ei au fugit în catacombe. Dar din mocirla surdinei scriptice am să mă ridic și pe pereții lumii am să scriu.

(500)

Pictură: I.A.