Dictatura a luat sfârșit (2)

Bomfaierul rumega rugina lanțului cu o poftă neostoită, vrând parcă să-l elibereze din strânsoarea rece a zalelor pe cel al cărei fiică fusese găsită vinovată de furt. Furase biata copilă o pâinică aburindă de pe tejgheaua unui brutar, iar el, tatăl, își asumase vina. Dictatorul îl condamnase la anii grei de batjocură și umilință. Bătrânul își târâi oasele cuvintelor spre o voce înfundată, Lăsă-mă. Fugi. Nu vreau să te prindă. Tată, ești liber. A dispărut tiranul. Iar sărutările ei îl încălziră.

(500)

Pictură: I.A.