Dezbracă-te, a spus (2)

 

În teatrul trist al dezamăgirii și al terorii eram doar o unealtă schizoidă, o cârpă din ghemotoace de scame adunate în anii petrecuți în celula timpului lor. Ei, acești bufoni ai rânjetului, tot încercau să-mi stoarcă sfințenia prin șuruburi, țepușe și zdrobitoare de membre, tehnici medievale de schingiuire a sufletului. Haina de purpură am lepădat-o la îndemnul soldatului care îmi străpunsese coasta, lăsându-mi carnea alb-vineție să se zgribulească pe crucea de lemn, pironit cu privirea-n Sus.

(500)

Pictură: I.A.