Îngerul meu păzitor (2)

e un bețiv notoriu, stă toată ziua pe un scaun în deșertul inimii mele și-mi bea mințile. Turmentat îmi salvează moartea de la o întâlnire cu mine pe marginea unei sfori legate de grindă, comentându-mi mereu pașii amețiți. Pitit sub muchia paharului plin de amărăciune îmi vede goliciunea singurătății și se înfinge ca un însetat în miezul oricărei probleme și îmi îneacă corăbiile. Împleticindu-se, dansează țonțoroiul pe drumul către mine. Când ne vedem bem de ne întâlnim sub masă. E îngrămădeală.

(500)

Pictură: I.A.