Spion (2)

 Bătrânul își târâi spre geam piciorul înmuiat de timp, uitându-se spre cerul înspumat cu cenușiul unor corbi ce croncăneau conspirativ. De câteva zile se simțea urmărit. În singuratatea-i scorțoasă nu mai păși nimeni de trei ani, de când renunță la viața lui secretă, dar azi tropăitul sfârșitului se auzea din ce în ce mai dăngănit. O bătaie scurtă în ușă îl făcu să tresară. Deschise. O brumărie femeie îi reteză capul, ce se rostogoli pe jos, lipindu-i-se de pleoapa întredeschisă liniștea nopții.

(500)

Pictură: I.A.