M-am îndrăgostit de cine nu trebuie

O uzină de absurd mi-e inima. Fărâmă de uman izbită de strunguri pregătite s-o recicleze, rotunjească, pilească ca s-o potrivească undeva, oriunde. Sunt ținut în starea de frică latentă, răbufnind tainic, în fiece clipă, lovit de ghiulele unei drăcoaice ce în fiecare zi mi se așază în poală, îmi linge gâtul, stă pe umăr, aplecată grijuliu asupra tainelor mele cele mai ascunse, cu privirea sticloasă și flămândă, după ce, seară de seară, îi simt respirația în suflet. E cald. Și frig. Târziu. Și îndrăgostit.

(500)

Pictură: I.A.