Enigma Ottiliei (4)

Ce mister poartă oare în pântece de-i picură atât de multă ură prin ocheadele azvârlite în scârbă când vine la bătrânul ei tată? Nepăsarea lui o roade dinăuntru spre nimicul de afară, fiind atacată din ambele părți de nefericirea existenței. Vrăjiții lui ochi cern petale de acid și îi topesc vrerea de-a mai trăi departe de el. Îi este răul cel mai necesar. Așa că mai bine zace ascunsă în catacombele uitării. Stănică, rațiunea de a fi împreună e singura constantă în acest pătrat amoros: Ea-El-Fellix și Pascallopol.

(500)

Pictură: I.A.