Enigma Ottiliei (2)

Fă, ia fă-te-ncoa. Ridiche privirea la mine, nu sta cu ocii blegiți-n pământ. Fă, să nu ma' zici că nu te iubesc. Că aseară am avut un vis în care te-am văzut moartă și m-am trezit plângând. Fă, Ottilio, știi cum șiroiau lăcrimile pă obraz? Brăzdi adânci de durere îmi săpau picăturile alea. Niragaura să fi fost și nu curgea că cum curgea dă-n mine suferința că te-am perdut. Da, auzi, bre? Dă ce am murit eu? Enigmă, fă. Că erai moartă, nu puteai să-mi zici. Moartă, zici, da' de ce? Dă proastă, fă.

(500)

Pictură: I.A.