Arhitect (2)

Ploaia răpăia pe zidul clădirii. Șiroia pe geamurile murdare de un praf zălud ce se impregnase ca o manta de protecție. Clipoceau picăturile pe vârfuri de iarbă însetate, apoi se prelingeau avid spre rădăcinile înfipte în crăpăturile unui pământ păcătos de arid. Mâna încercă să recompună în schițe Atlantida, doar că șuvoiul de apă înecă orice speranță de dăinuire. El își sărută propriile mâini, își șterse lacrima ochiului albit, își ridică bastonul negru, pășind tânguind spre un lăcaș protectiv.

(500)

Pictură: I.A.