Un caz nerezolvat 3

 

Eram pe atunci un individ izolat, nespus de singur, rătăcit, chinuit, neputincios, frământat de ranchiună și confuzie, total lipsit de judecată asupra propriei persoane și a lumii din jur. Aveam limite individuale mizerabile și sterile. Dar un mister ce-mi sfredelea întreaga ființă îmi chinuia somnul. De ce vedeam oamenii vii ca fiind gustoși? De fiecare dată când ieșeam la plimbare din catacomba mea sufletească eram izbit la propriu de o poftă în sânge. Poate are legătură cu faptul că am fost îngropat cu usturoi?

(500)

Pictură: I.A.