Într-un univers paralel (IV)

 

Eu sunt eu? Sau sunt eul pe care l-au vrut mama și tata? Sau sunt eul țesut cu fiecare vorbă de lut nedospit de oricare om întâlnit în cale? Sau sunt universul care mi-a udat cu lacrimi felul de a fi? E absurd? Dacă eu sunt eul meu, cel necontaminat de eu-urile croșetate de multitudinea de guri ochioase, atunci sunt într-un univers paralel cu lumea în care trăim? Să fie oare realitatea reală sau e doar împăienjenirea unei irealități imediate, deloc întâmplător matematice? Astfel gândea un păianjen.

(500)

Pictură: I.A.